Aristotel în Etica Nicomahică(cărțile VIII și IX) despre: prietenie, trei tipuri de prietenii, prietenia în democrație, numărul de prieteni, egalitatea și nemulțumirea între prieteni, prietenul ca al doilea eu, bunăvoință, concordie și alte lucruri prietenești

Mai vorbim despre viața plăcută?

Da, dar despre viața alături de prieteni. Când oamenii sunt prieteni între ei nu este nevoie de justiție.

Ce presupune prietenia?

Bunăvoință reciprocă, fiecare dorind binele celuilalt, bunăvoință de neignorat de celălalt(1155a,b 1156b).

Câte feluri de prietenii sunt?

Trei, în funcție de obiectul prieteniei sau de ceea ce se iubește: utilul, plăcutul, binele. Prietenia pentru avantaje este cea care urmărește utilul și nu iubirea reciprocă. Prietenia pe baza plăcerii este întemeiată pe plăcerea pe care ne-o procură prietenul. Aceste două prietenii sunt accidentale și se destramă ușor. Prieteniile dintre tineri de obicei se bazează pe plăcerea procurată, iar în cea bazată pe util este urmat interesul, întâlnindu-se la orice vârstă. Ambele fiind inconstante(1156a,b).

A treia este mai durabilă?

A treia, unde oamenii își doresc binele pentru prietenul însuși, este prietenia între oameni cu noblețe spirituală, având afinități bazate pe virtuți. Prietenia pe baza virtuții este durabilă și este exemplară(1156b, 1157b).

Este și plăcută această prietenie bazată pe virtute ?

Acești prieteni găsesc plăcere în actele proprii, dar și în ale celuilalt, oamenii de virtute fiind prieteni pentru ceea ce sunt în sine, găsesc plăcute noblețea spirituală și calitățile celuilalt. Prietenia bazată pe plăcere reciprocă sau pe interes este de obicei prietenia celor vicioși, deși se poate ca un vicios și un virtuos să aibă prietenie bazată pe plăcere sau pe interes(1156b 1157a,b).

Poate fi prietenie la distanță?

Da, dacă se păstrează dispoziția habituală căci distanța nu împiedică prietenia, ci actualizarea ei. Dacă absența devine cronică, prietenia va fi uitată căci viața în comun hrănește prietenia(1157b).

Este prietenia un habitus sau un sentiment?

Atașamentul este un sentiment și poate fi față de oricine, în timp ce prietenia este un habitus, atașamentul poate fi și față de obiecte, în timp ce prietenia este deliberată(1157b).

Prietenii pot fi mai mulți?

Doar în prieteniile bazate pe plăcere și pe interes sau utilitate. Prietenia perfectă cu mai mulți oameni nu poate fi împărtășită, așa cum nu poți fi îndrăgostit de mai multe persoane căci dragostea este un exces și excesul rar va fi atins. La fel, oameni virtuoși desăvârșiți rar pot fi găsiți. Dar poți fi pe plac multora, pentru a găsi interese reciproce. Oamenii utili și agreabili rar coincid, plăcut și util fiind doar virtuosul. Virtuosul nu poate fi prieten cu un om de rang superior, dar cel de rang superior se poate înconjura de oameni utili și plăcuți(1158a,b).

De câți prieteni avem nevoie?

Nici prea mulți, nici fără, un număr mare ar fi superfluu, așa cum de altfel nu poți fi îndrăgostit de mai multe persoane. Iar cine este prieten cu toată lumea, nu este prieten cu nimeni. Unii vor doar să placă. Oricum este mare favoare a destinului dacă întâlnim câțiva prieteni aleși după virtuțile lor(1170b, 1171a).

Cu cine este prieten cel virtuos și desăvârșit?

Doar cu cel egal în virtute, când există o diferență de virtute și de înțelepciune prietenia poate rezista dar nu se știe cât. Când diferența este prea mare, prietenia nu mai este posibilă. De aceea prietenii nu-și pot dori reciproc decât bunurile în limitele umane căci dacă și-ar dori cele mai mari bunuri, cum ar fi să devină zei, n-ar mai putea să mai fie prieteni. O prietenie inegală poate exista între virtuoși, când sunt părinte și copil, dar numai când își dăruiesc ce-și datorează unul altuia(1158b, 1159a).

De ce prietenia între virtuoși este mai durabilă?

Virtuoșii sunt mai constanți, ei caută măsura în lucruri, vicioșii sunt instabili, prietenia lor durează cât durează plăcerea sau serviciile procurate(1159b).

Este ridicol să pretindem iubirea de la prieteni?

Nu, dar prietenia presupune să iubești mai mult decât să fii iubit. Să pretinzi iubire doar când ești demn de iubire, altfel ești ridicol(1159a,b).

Este avantajoasă prietenia pentru cetate?

Dacă toți oamenii ar fi prieteni ca între virtuoși, spiritul de dreptate ar crește. Degenerarea regalității în tiranie, a aristocrației în oligarhie, a timocrației în democrație se observă în cetate iar fiecăreia îi corespunde o prietenie. Democrația este ca în casele în care nu există stăpân, fiecare făcând ce voiește. În democrație numărul de prieteni este important, pentru că există o egalitate a cetățenilor purtători de multiple interese(1160a, 1161a,b).

Rudele pot fi prietene?

Prietenia dintre soți este precum cea din regimul aristocratic, fiecare fiind iubit proporțional cu meritul arătat. Prietenia dintre frați seamănă cu cea dintre camarazi, iar cea dintre părinți și copii poate fi asemuită cu cea din comunitatea regilor căci Zeus este numit tată(1159b, 1160b, 1161a, 1162a).

Nemulțumirile apar în toate cele trei prietenii?

Mai ales în cea bazată pe interes. Cel care dăruiește aspirând la frumosul moral nu așteaptă să primească înapoi ce a dăruit, dar cel interesat, da. Cel care primește, dacă poate da înapoi, să o facă. Dar cum va judeca valoarea a ce a primit? Cei doi pot avea evaluări diferite. Valoarea este dată de cel care a primit, valoarea fiind aceea pe care o avea lucrul pentru el, înainte de a-l primi. În celelalte prietenii nu există nemulțumire. În prietenia bazată pe virtute, alegerea deliberată stă la baza binelui făcut celuilalt, iar în prietenia bazată pe plăcere, nimeni nu te obligă să stai în ea, dacă nu-ți face plăcere prezența celuilalt(1162b, 1163a, 1164b).

Dar dacă un prieten este superior celuilalt nu apar nemulțumirile?

Da, dar onoarea acordată celui superior și binefacerile date celui inferior, le pot înlătura(1163a,b).

Să ne achităm o binefacere sau mai degrabă să facem plăcere unui camarad?

Prima pentru că-i mai echitabilă, binefacerea fiind ca un împrumut, apoi putem face daruri pentru plăcerea camaradului. Dar dacă darurile sunt făcute pentru frumusețea morală, atunci această ultimă variantă este preferabilă, mai ales când binefacerile primite sunt de la o persoană necinstită, lipsită de virtuți(1164b, 1165a).

Să rupem prieteniile când prietenii nu mai sunt la fel?

Este firesc ca prieteniile bazate pe interes sau pe plăcere să se sfârșească când prietenii nu mai sunt utili sau plăcuți. Mai rău este când se simulează că suntem prieteni pentru caracterul celuilalt și nu pentru plăcere sau din interes. Omul virtuos, dacă nu-l poate schimba pe prietenul său, admite cazul despărțirii. La fel, dacă un om devine mai desăvârșit decât celălalt și diferența devine prea mare, prietenia nu mai este posibilă, așa cum în prietenia din copilărie, unul rămâne cum a fost, infantil(1165b).

Și omul virtuos și cel vicios seamănă în căutarea prieteniei?

Omul virtuos caută desăvârșirea, știe că intelectul este ființa lui, având multe subiecte de contemplare găsește dulceață în ele, ca și în viața petrecută cu sine, în amintirea faptelor trecute și speranța legată de cele viitoare. El nu cunoaște regretul, iar bucuriile și suferințele le trăiește în intimitatea sa, resimțind același lucru față de sine  ca și față de prietenul său, prietenul omului virtuos fiind al doilea eu. Vicioșii în schimb fug de ei înșiși căutând plăcerea și utilul la prietenii lor, pentru că sunt dezbinați în ei înșiși, ei nu sunt prieteni cu ei înșiși ca virtuosul. Virtuosul poate lega prietenii durabile pentru că este prieten cu el însuși(1166a,b 1170b).

Bunăvoința și concordia nu par a fi ca prietenia?

Bunăvoința este pasivă și se poate transforma în prietenie, dar nu este încă iubire prietenească. Concordia este o prietenie politică bazată pe interesele majore ce privesc treburile publice. Concordia poate exista între vicioși doar pentru o perioadă limitată, cât să realizeze împreună profituri(1166b, 1167a,b).

Se sacrifică omul virtuos pentru prietenul lui?

Urmărind frumusețea morală, omul virtuos pentru prietenie și prieten mergând până la sacrificiu, el poate renunța chiar la onoruri sau avere, păstrându-și pentru sine noblețea morală. El va prefera clipa de o bucurie intensă decât satisfacțiile palide date de obținerea a ceea ce de obicei ne disputăm în legătură cu bogăția și onorurile. Un singur an trăit în frumusețe este mai potrivit decât mulți ani de viață mediocră, o singură faptă nobilă decât multe fapte insignifiante(1069a).

Omul fericit are nevoie de prieteni?

Are pentru a le face binele, pentru a împărtăși binele cu ei, pentru a fi fericit împreună cu ei. Este mai ușor să fii cu ceilalți în activități plăcute, împărtășind gânduri și idei decât în greutățile vieții solitare(1170a,b 1169b).

Când avem nevoie de prieteni?

Mereu: când suntem favorizați de soartă și când suferim. Însă nu toți prietenii cer ajutor în suferințe, neașteptând ajutor ca femeiuștile și bărbații ce le seamănă. Firile puternice, oamenii superiori nu-și cheamă prietenii pentru a le împărtăși suferințele. De aceea se cuvine să ne împărtășim mai puțin necazurile altora căci ‚‚destul că sunt eu nefericit’’, cum spune vorba. Să apelăm mai puțin la prieteni în suferințe, și să o facem doar când apelul ne va aduce mari servicii. Să le împărtășim cu precădere binele nostru, de aceea când ei se află în nenorociri să ne grăbim să-i ajutăm, fără să ne solicite, căci așa este frumos și plăcut(1171a,b).

Și cum vom afla de nenorocirea lor dacă se feresc să apeleze la noi?

Prietenia este comuniune, prietenii își împart ceea ce pentru ei înseamnă viață. Ceea ce un om simte față de el, simte și față de prietenul său. Prietenii își petrec timpul în ceea ce pentru ei constituie existența sau rațiunea de a dori viața: să bea împreună, să se joace, să vâneze, să facă gimnastică sau să facă filosofie. Oamenii virtuoși au cea mai durabilă prietenie căci se corectează reciproc, se înalță moral urmând mereu frumosul moral, se modelează între ei, luând trăsături unii de la ceilalți pentru a se desăvârși(1171b, 1172a).

articol de Cătălin Spătaru

Reclame

5 gânduri despre “Aristotel în Etica Nicomahică(cărțile VIII și IX) despre: prietenie, trei tipuri de prietenii, prietenia în democrație, numărul de prieteni, egalitatea și nemulțumirea între prieteni, prietenul ca al doilea eu, bunăvoință, concordie și alte lucruri prietenești

  1. „Articolul” constă, de fapt, în citarea ideilor lui Aristotel traduse în
    Etica Nicomahică de către Stella Petecel, autoare care, în mod normal,
    ar fi trebuit şi ea menţionată!

    Apreciază

    1. 🙂 menționarea traducătoarei este în ultimul articol(despre ultima carte din etica nicomahica și capitolele despre placere din cartea VII), care, ca și celelalte, nu consta în „citarea ideilor” (cred ca de fapt textele se citează, ideile se parafrazeaza), ci într un dialog pe marginea cărților din etica nicomahica. Etica nicomahica n are dialog. Un dialog ce ușurează înțelegerea eticii nicomahice dar uneori aduce ideile și în prezent in cazul unor articole (probabil ați spicuit doar acest articol și ați dat verdictul ca „articolul” citează…). Titlul articolului este edificator asupra intenției de a ușura cumva înțelegerea textului lui aristotel. In plus imaginea cărții unde apare traducătoarea este în poza reprezentativa:d

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.