„Nașul” lui Mario Puzo

The-Godfather-by-Mario-Puzo
Sursă foto: http://www.orderofbooks.com

 „În spatele oricărei mari bogății se ascunde o crimă.” – Afirmație valabilă și în cazul unuia dintre cei mai puternici oameni ai New York-ului din perioada postbelică, în universul beletristicii. O lume în care „Legea tăcerii” este esențială pentru a supraviețui, unde societatea americană se confruntă cu rețele siciliene „capabile să ia justiția în propriile mâini și să împiedice exercitarea justiției oficiale”, în cadrul căreia familia și afacerile reprezintă cele mai importante aspecte ale vieții citadine. În această lume tronează Vito Corleone, poreclit și „Nașul”, poreclă eponimă pentru romanul publicat de către Mario Puzo în anul 1969.

Nasul de Mario Puzo
Sursă foto: http://www.elefant.ro

 Incipitul cărții evidențiază puterea și influența pe care Nașul o deține în orașul  New York, dar și nevoia societății de a beneficia de ajutorul unei astfel de persoane, în fața „legilor și a dreptății” pe baza cărora s-a clădit statul american. Statutul psihologic al lui Vito este evidențiat pe întregul parcurs al poveștii, inteligența, respectul și demnitatea fiind caracteristicile ce îl definesc, încă din momentul primului său refuz de a întrepride o acțiune de omucidere: „ – Nu. Să nu scoți o vorbă. Ai socotit America un paradis. Afacerea ți-a mers din plin, ai câștigat bine, ai crezut că lumea e un loc lipsit de riscuri, unde îți poți face cheful după pofta inimii. Nu te-ai înconjurat nicidoată de prieteni adevărați. La urma urmei, te apăra poliția, existau tribunale, dumneata și familia dumitale nu puteați păți nimic. N-ai avut nevoie de Don Corleone. Foarte bine. M-am simțit jignit, dar nu sunt omul care să-și impună prietenia față de cei care nu știu s-o prețuiască – și nu dau doi bani pe mine. Don tăcu, adresându-i antreprenorului un surâs de o politețe ironică. Acum vii la mine și-mi spui: „Don Corleone, fă-mi dreptate”. Și nici măcar n-o faci cu respect. Vii în casa mea, în ziua nunții fiicei mele, îmi ceri să comit o nelegiuire și-mi spui… Aici începu să imite în batjocură vocea lui Bonasera. „Plătesc oricât îmi ceri.” Nu, nu, nu mă simt jignit, dar oare cu ce ți-am greșit ca să te porți cu atâta lipsă de respect?” (pag. 32-33).

 Pentru a putea prospera în universul Mafiei, trebuie să cunoști regulile pe care aceasta se bazează. Lipsa de experiență a fiilor lui Vito îl aduc pe acesta cu un pas mai aproape de moarte, moment în care izbucnește războiul celor cinci familii ce dețin stăpânire asupra orașului New York. Astfel, Sonny, fiul cel mare, este nevoit să preia controlul asupra familei sale, asupra afacerilor tatălui său, să învețe modul în care trebuie să se comporte într-o astfel de lume și cum poate rămâne în viață în fața unor lucruri care au devenit mai mult decât afaceri – au devenit personale.

The Godfather by Mario Puzo
Sursă foto: http://www.amazon.com

 Crima este o activitate des întâlnită într-o astfel de lume, însă nimeni nu și-o dorește, decât ca fiind o ultimă soluție sau una dintre cele mai importante aspecte ale unei soluții pentru realizarea unui obiectiv. În aceată societate degradată, puterea banilor este superioară moralității și spiritului, totul se rezumă la material, corupția reprezentând o caracteristică „normală” în cazul forțelor de ordine și a persoanelor aflate în poziții înalte. Aceste aspecte sunt acum suportate de familia lui Vito, în special de cei trei copii ai săi, care vor lupta pentru a-și răzbuna tatăl.

 Romantismul și erotismul italian sunt două dintre caracteristicile specifice cărților de acest tip, în cazul romanului de față fiind evidențiate în fiecare cadru ce leagă relațiile dintre sexe, dar și în momentul relatării peisajelor siciliene: „Ceea ce îl impresiona mai mult pe Michael în cursul acestor lungi plimbări era neînchipuita frumusețe a peisajului; trecea prin livezi de portocali ale căror crengi formau bolți adânci și umbroase, stropide de arteziene ce împroșcau apă printre colții unor uriași șerpi de piatră sculptați în vremuri de mult apuse. Casele în stilul vechilor vile romane, cu uriașe portaluri de marmură și camere spațioase, cu tavan boltit, ajunseseră o ruină sau adăposteau oi rătăcite. La orizont, dealurile colțuroase luceau ca niște mormane de oseminte înălbite. Grădini și câmpii de un verde scântietor împodobeau peisajul sterp ca niște coliere de smarlad.” (pag. 374).

 Suferința produsă de sacrificiile trăirii în cadrul unei astfel de lumi, dar și de repercursiunile produse de evenimentele realizate pentru a supraviețui și pentru a obține victoria finală, este, de asemenea, evidențiată în acest roman, prin intermediul acțiunilor ce se produc pe parcursul poveștii.

 Așadar, „Nașul” este, cu siguranță, o capodoperă a cărților de acest gen, relatând viața unei societăți a cărei existență nu ne dorim să o acceptăm și pentru care părem mult prea slabi pentru  a avea o anumită influență.

Radu Mihai

Sursă imagine reprezentativă: thenewschoolhistory.org

Anunțuri

4 gânduri despre “„Nașul” lui Mario Puzo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s