Nu un (ni)”Mic tratat despre nimic” de John D. Barrow

Căderea nervoasă provocată de zerouri este o boală declanșată de multele calcule cu numere de ordinul zecilor de milioane, o povară cu foarte multe zerouri, ce poate îmbolnăvi foarte ușor. În pictura secolului trecut apare trecerea de la policromie la monocromie și nulicromie, astfel că Ad Reinhardt expunea picturi total negre fiind acuzat de șarlatanie … Mai mult Nu un (ni)”Mic tratat despre nimic” de John D. Barrow

La un “Mic dejun cu Socrate” alături de Rowland Smith și de alții

Dacă, așa cum susțin istorici ai religiilor, precum Eliade, actele, lucrurile și lumea omului aveau însemnătate sacră și simbolică în societățile tradiționale, de la a mânca, a locui, a te acupla până la a te lupta sau a călători, atunci în cultura noastră desacralizată și dezvrăjită, acestea nu mai au astfel de înțelesuri, devenind obișnuințe … Mai mult La un “Mic dejun cu Socrate” alături de Rowland Smith și de alții

Thomas Bernhard fără cruțare pentru Vechii Maeștri  și restul lumii

 Tirade, imprecații, perorații, uneori elucubrații împotriva tuturor, împotriva vechilor, noilor maeștri și restului omenirii căci nimeni nu pare să scape neatacat. Cartea este un lung discurs după un personaj, Reger, critic de artă, care-și petrece treizeci de ani din viață, de 3-4 ori pe săptămână într-un muzeu de artă din Viena, contemplând tabloul lui Tintoretto … Mai mult Thomas Bernhard fără cruțare pentru Vechii Maeștri  și restul lumii

Singurătate de august, fragment din ‘‘Secretul vieții’’ lui Miguel de Unamuno

  În singurătate, viața noastră e un dialog cu oamenii. Când altul îmi vorbește se interpune între mine și lucruri, iar separația dintre noi dăinuiește. Când el absentează, atunci gândurile lui sunt cu mine, în solitudinea mea sunt cu ceilalți. ‘‘Căutăm societatea doar pentru ca fiecare să fugă de sine însuși, iar fugind așa, fiecare … Mai mult Singurătate de august, fragment din ‘‘Secretul vieții’’ lui Miguel de Unamuno

Arta și noile tehnologii – Florence de Meredieu

  Să apuci imaginea ca o piele sau ca un corp (Bill Viola în Passage din 1987); un monitor video introdus într-un tablou, cuplat la o cameră ce-l filmează pe privitorul tabloului, încât acesta apare pe monitor, ca parte integrantă a picturii lui Martial Raysse (1967); construirea unei lumi organice printr-o sculptură digitală (Kawaguchi, Louis … Mai mult Arta și noile tehnologii – Florence de Meredieu

Oliver Sacks vă oferă „Halucinații”

  Acesta desemnează cel de-al treilea articol din cadrul blogului nostru, referitor la una dintre lucrările realizate de către Oliver Sacks, neurolog și autor britanic. Actuala carte despre care urmează să citiți în rândurile de mai jos poartă denumirea de „Halucinații”. După cum reiese din cadrul titlului, conținutul cărții urmărește tulburarea psihică prin intermediul căreia … Mai mult Oliver Sacks vă oferă „Halucinații”

„Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Ken Kesey

  Ospiciul prezentat de către Ken Kesey, în romanul „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, este reprezentarea societății moderne, o societate în cadrul căreia incapacitatea de acomodare, gândirea diferită față de majoritate și lipsa identificării cu „normalitatea” socială sunt considerate ca fiind manifestări ale afecțiunilor psihice. Spitalul respectiv oferă imaginea unui grup de oameni ale … Mai mult „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Ken Kesey

Seneca – „Despre mânie” („De ira”)

 Câte crime și războaie au fost alimentate de puterea mâniei? Câte cetăți au ars, câte pământuri au fost distruse, câți oameni au murit din cauza pornirilor nevrotice ale conducătorilor unor popoare sau pur și simplu ale celor aflați pe treapta înaltă a ierarhiei sociale? Dar vremurile acelea au trecut, vom spune, iar ierarhia socială este … Mai mult Seneca – „Despre mânie” („De ira”)

Elif Shafak istorisindu-ne “Cele patruzeci de legi ale iubirii” lui Shams și Rumi

Tu ești oglinda mea în care  văd cine pot deveni cu adevărat, o oglindă cuprinzătoare pentru ființa mea rotindu-se și oglindindu-mă așa cum dervișul rotitor oglindește în cercul fără sfârșit perfecțiunea Dumnezeirii și a iubirii lui nețărmurite. Shams și Rumi, două oglinzi ce se răsfrâng la nesfârșit, arătându-se în ele o frumusețe neobișnuită prin nemărginirea … Mai mult Elif Shafak istorisindu-ne “Cele patruzeci de legi ale iubirii” lui Shams și Rumi

Non sequitur: Patapievici despre idei, blocaje, cultura generală și noi

Non sequitur, nu trece mai departe, nu continuă, nu este preluat, discutat, dezvoltat, transformat…Mai multe granițe, obstacole, blocaje, fundături decât drumuri, noi căi deschise, răspântii din care pornesc alte poteci, bifurcații, multifurcații din care pornesc noi poteci ale gândirii, noi crengi bazate pe o tulpină ce le susține, constituind tradiții de cercetare precum niște copaci … Mai mult Non sequitur: Patapievici despre idei, blocaje, cultura generală și noi

Despre ‘‘Cum să te aperi de stres’’ îți scrie Patrick Legeron

„Cum să te aperi de stres la muncă” era de fapt o traducere mai potrivită. Dar nu este munca cea care ne împlinește în vremurile noastre? Nu ne spune mitul de la baza civilizației noastre că am fost blestemați să muncim, ca să trăim, după ce omul a fost izgonit din Paradis? Nu visăm la … Mai mult Despre ‘‘Cum să te aperi de stres’’ îți scrie Patrick Legeron

Să nu iubești picături ce vor dispărea în eternitate, să iubești întregul ocean, nicicând nu poate seca…

Șoptește-mi numele-nainte să adormi… Eu te aud… Focu-mi nestins din sud arde…doar l-ai lăsat arzând… Doar știi ce e și știi ce sunt, umbra luminii pe pământ Culori de val, culori de vânt, Gândul ce-ți bântuie prin gând… Șoptește-mi numele-nainte să adormi… Eu te aud… Focu-mi neostoit din sud încă mai arde… L-am lăsat arzând … Mai mult Să nu iubești picături ce vor dispărea în eternitate, să iubești întregul ocean, nicicând nu poate seca…

Dürrenmatt – Judecătorul și călăul (său), Pana de automobil, Făgăduiala, Justiție sau mereu promisiunea unui final neașteptat

Toate cele patru romane au în comun un element central: ancheta. În Judecătorul și călăul său, personajele devin pe rând prin ceea ce sugerează discret autorul, judecători și călăi. La fel, finalul surprinzător al anchetei unor polițiști este anunțat prin semne discrete în decursul povestirii.  De Pana de automobil știam dintr-o ecranizare italiană a lui … Mai mult Dürrenmatt – Judecătorul și călăul (său), Pana de automobil, Făgăduiala, Justiție sau mereu promisiunea unui final neașteptat

Toni Erdmann sau întoarcerea temporară la viață prin ficțiune

În regia lui Maren Ade, pelicula ,,Toni Erdmann’’ este o dramă comică și o coproducție germano-austriacă-elvețiano-română. Acest film a apărut în anul 2016 și a fost premiat drept cel mai bun film al Academiei Europene de Film fiind nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin. Este filmat integral în România și este inclus … Mai mult Toni Erdmann sau întoarcerea temporară la viață prin ficțiune

„Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley

 Oh, minunată lume nouă – apogeu al civilizației și al fericirii, utopie a viselor, închisoare a conștiinței, purgatoriul sufletului! Minunata lume nouă, lipsită de valori și conturată de inexistența independenței, lume fără de Dumnezeu, paradis al condiționării, loc al divinizării științei și a idolatrizării umane. Minunata lume nouă, unde oamenii sunt diferențiați doar de modul … Mai mult „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley

Noaptea cu Pascal și Șestov în Grădina Ghetsimani

  ‚‚Nu sper nimic de la lume, nu învăț nimic, nu vreau nimic; n-am nevoie, prin grația Domnului, nici de binele, nici de autoritatea nimănui’’ spune domnul Pascal, îndrăznind mai mult: ‚‚ceea ce condamn eu este condamnat în ceruri. Ad tuum, Domine Jesu, tribunal apello’’ (p. 18). Nu de Roma eternă îi pasă lui Pascal, … Mai mult Noaptea cu Pascal și Șestov în Grădina Ghetsimani

Matei Vișniec: ‘‘Domnul K. eliberat’’ sau amânarea perpetuă a libertății

 Domnul K., personajul lui Kafka și al lui Vișniec, poate fi eliberat, dar nu poate rămâne liber. Eliberarea este o libertate iluzorie. În afara coloniei penitenciare, în care oamenii sunt numere precum în lagărele comuniste sau naziste, iar fețele deținuților sunt prea puțin importante pentru gardieni, mai există o lume liberă. O lume liberă unde … Mai mult Matei Vișniec: ‘‘Domnul K. eliberat’’ sau amânarea perpetuă a libertății

Trecătoare domnii, vieți și povești dintru favelele Domnului

Paulo Lins în ‚‚Orașul Domnului’’ Cele aproape 600 de pagini dezvăluie atâtea personaje, aproape fiecare cu scurta lui istorie, atâtea vieți prinse în câteva cuvinte sau câteva pagini, încât cititorul nu-i mai ține minte. Dar dă paginile mai departe, se intersectează cu personajele așa cum personajele se întâlnesc rapid între ele, se despart, se luptă, … Mai mult Trecătoare domnii, vieți și povești dintru favelele Domnului

‘‘Învățarea seninătății’’ printre ‘‘Stările sufletești’’ cu Christophe Andre

  ‘‘Orice om este discipolul unui cuvânt profund’’ (Victor Hugo), astfel că o parte din cuvintele acestei cărți valoroase pot fi folosite de cititor ca mantre constructive împotriva cuvintelor distructive, adânc sădite în mintea noastră, atât de adânc, încât ele devin ca un jurământ uitat, noi devenind fideli unui astfel de jurământ uitat (Pessoa), afirmat … Mai mult ‘‘Învățarea seninătății’’ printre ‘‘Stările sufletești’’ cu Christophe Andre

De ce zeii au iubit comunismul? Richard Crossman (ed.) – ‘‘Zeul care a dat greș’’

  ‚‚Unul dintre moșieri își asmuțea câinele asupra unei biete femei, o croitoreasă, care tocmai ieșea de la biserică. Sărmana femeie a fost trântită la pământ și vătămată rău, iar rochia i-a fost făcută zdrențe. Toată lumea din sat era indignată, dar a tăcut.’’. (p.132) Femeia îl dă în judecată, însă nimeni nu se oferă … Mai mult De ce zeii au iubit comunismul? Richard Crossman (ed.) – ‘‘Zeul care a dat greș’’

Moartea astăzi – Basarab Nicolescu (editor)

Despre moarte și felurile de a muri ieri, azi și mâine   ‚‚Mori înainte a muri, pentru a nu muri atunci când trebuie să mori’’ (Silesius). Naciketas, un tânăr brahman îl întreabă pe zeul morții despre misterul morții, dar zeul preferă să nu răspundă la întrebare (Katha Upanishad I, 20). Zeul morții îl îmbie pe … Mai mult Moartea astăzi – Basarab Nicolescu (editor)

Să trecem cu Thornton Wilder „Puntea Sfântul Ludovic” peste abis

  Dar fără să ne prăbușim în el. Cine ar sta în ziua de azi să cerceteze de ce pasagerii unui mijloc de transport erau în el, dacă există vreo legătură între ei și mai ales dacă are vreun sens accidentul mortal? Sunt atât de multe accidente mortale, atâtea întâmplări care provoacă moartea oamenilor, atâtea … Mai mult Să trecem cu Thornton Wilder „Puntea Sfântul Ludovic” peste abis

Scrisorile lui Seneca – Prima parte

Seneca – „Scrisori către Lucilius (Vol.1)” București: Editura Seneca Lucius Annaeus  Lucius Annaeus Seneca este unul dintre cei mai cunoscuți filosofi stoici ai Romei, fiind și unul dintre cei mai apreciați. Alături de Marcus Aurelius, Seneca este considerat cel mai complet reprezentat al acestui curent filosofic. Deși școala filosofică stoică a fost fondată în jurul … Mai mult Scrisorile lui Seneca – Prima parte

Alain de Botton – Religia pentru atei (bonus, Crăciunul pentru atei)

 Cartea are multe imagini. Cine nu vrea să citească, poate „citi’’ doar imaginile. Ele fac parte din încercarea autorului de a convinge așa cum o face și religia – și prin alte mijloace decât cuvintele. Ateii ar putea să învețe acest lucru. Și ce ar mai putea să învețe cei care nu vor să împărtășească … Mai mult Alain de Botton – Religia pentru atei (bonus, Crăciunul pentru atei)

Pierdut în imensitate

Pierdut în imensitate Tu spui că nu mai găseşti sfârşitul? Atâta timp cât ai căutat nemurire! Să nu-ţi fie ruşine, cu al 3 lea ochi deschis mă îndrept spre oraşul nemuritorilor, Eu caut nemurire. Atât de lacom sunt, mă îndrept cu paşii grei sfidând atâţia zei, Încălcând legile naturii mă îndrept spre apus, Ultimul peisaj … Mai mult Pierdut în imensitate

Mario Vargas Llosa – Rătăcirile fetei nesăbuite

Cuplul etern/ocazional între iubirea metafizică și jocul pasiunii  Deși titlul pare moralizator, nu ar fi îndeajuns pentru carte doar înțelegerea ei printr-o interpretare morală. Să fi devenit Llosa la 70 de ani moralist după Mătușa Julia și condeierul sau după Pantaleon și vizitatoarele? Ar fi prea puțin pentru „minciuna’’ ficțiunii acestui roman să ascundă doar … Mai mult Mario Vargas Llosa – Rătăcirile fetei nesăbuite

Iubirea metafizică: urme și întrebări la Jaspers

  ‚‚De-aș grăi în limbile oamenilor, dar dacă n’am iubire făcutu-m’am aramă sunătoare și chimval zăngănitor. …și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată… dar dacă n-am iubire nimic nu sunt. Și toate averile mele de le-aș împărți și trupul meu de mi l-aș da să ardă, dar dacă n’am … Mai mult Iubirea metafizică: urme și întrebări la Jaspers

Oliver Sacks – „Omul care își confunda soția cu o pălărie”

 Acesta reprezintă cel de-al doilea articol referitor la una dintre cărțile neurologului Oliver Sacks, din cadrul blogului nostru, primul având ca subiect „Ochiul minții”. Titlul cărții este „Omul care își confunda soția cu o pălărie”, fiind referitor la experiența trăită de către Dr. P, un muzican incapabil de a realiza o judecată cognitivă în anumite … Mai mult Oliver Sacks – „Omul care își confunda soția cu o pălărie”

Munții Retezat: sălbaticul ținut al apelor

Cu ce să încep? Atât de multe demne de a fi pomenite…Cu zecile de lacuri sclipitoare? Cu nenumăratele pâraie, izvoare, fire de apă, peste, pe lângă care călătorești? Cu deșertul albastru, gri, verzui, gălbui al culmilor aproape lipsite de vegetație? Cu vânturile ce lovesc fără milă în văile cu milioane de pietre printre care trebuie … Mai mult Munții Retezat: sălbaticul ținut al apelor

„America” lui Franz Kafka

 Întotdeauna vor exista oameni smulși din locurile natale și trimiși, împotriva propriei voințe, într-o societate complet diferită față de aceea pe care au locuit-o până în momentul respectiv. O astfel de întâmplare poate avea o mare varietate de repercursiuni, atât asupra psihicului persoanelor aflate în cauză, cât și asupra situației materiale a fiecăruia. Karl Rossmann … Mai mult „America” lui Franz Kafka

Franz Schubert: încă o interpretare a partiturii unei vieți

Viața lui Schubert de Christopher H. Gibbs ‚‚Uneori mi se pare că nu mai aparțin acestei lumi’’ sunt cuvintele compozitorului Schubert rostite nu cu mult înainte de a muri. Schubert: nefericit, sărac, melancolic, însuflețit de iubiri ideale neîmpărtășite, fără faimă în timpul vieții, bolnav mai mulți ani, geniu romantic mort în plenitudinea afirmării creatoare la … Mai mult Franz Schubert: încă o interpretare a partiturii unei vieți

Vremea vremuiește, ceasul umblă și lovește, iar omul îmbătrânește

  Să dăm cu Noica câteva Pagini despre sufletul românesc Ceasul bate, umblă odată cu pașii oamenilor, cu gândurile lor, ceasul lovește în miez de noapte sfârșind ziua, începând alta, se rupe firul vieții când vine ceasul ori se naște alta. Ceasul bate orele, omul îmbătrânește, însă toate se petrec într-o vreme ca un întreg … Mai mult Vremea vremuiește, ceasul umblă și lovește, iar omul îmbătrânește

Sentimental asupra unor sentimente ce şi-au pierdut existenţa

Stau uitându-mă la cer, îmbrățișat de funia rece Un gând vag vrea să mă încerce Ajunge ca mintea să mi-o sfârtece Inima să mi-o spintece În mii și mii de fărâme Dar tu ai plecat, nu o să mai aibă cine să le adune Ca un Ateu neg existența unui Dumnezeu Pentru că tu erai … Mai mult Sentimental asupra unor sentimente ce şi-au pierdut existenţa

Jurnalul de la Păltiniș, paradigmă ezoterică a devenirii în spațiul cultural

 Jurnalul de la Păltiniș, scris de Gabriel Liiceanu, este relatarea fidelă a perioadei în care autorul, impreună cu Andrei Pleșu și nu doar, este sub tutelajul marelui filosof și înțelept, Constantin Noica. Perioada (cuprinsă între 1977 și 1981) semnifică pentru cei doi cel puțin, o perioadă de formare culturală și deopotrivă spirituală, esențială în destinul … Mai mult Jurnalul de la Păltiniș, paradigmă ezoterică a devenirii în spațiul cultural

Formele fundamentale ale angoasei lui Fritz Riemann

– Doctore, sunt bolnav de anxietate! -Nu ești bolnav! Ești doar tulburat fundamental de angoasă!  În cartea subintitulată ‘‘studiu de psihologie abisală’’, ajunsă la a 36-a ediție în germană în decursul a 32 de ani, Riemann teoretizează și exemplifică patru forme fundamentale de angoasă cu care orice om se confruntă. Nu-l preocupă prea mult distincția … Mai mult Formele fundamentale ale angoasei lui Fritz Riemann

Dă-le cu leapșa!

1.Care sunt cele trei cuvinte care te descriu cel mai bine? Radu: Îmi displace să mă autocaracterizez în mod serios, motiv pentru care nu o să fac asta. Vlad: N-am trei cuvinte care să mă descrie cel mai bine, deoarece îmi trebuie un întreg dicționar pentru a face asta. C: Starmorxol, Eptacarmehtonol, Ferdydurke. 2.De ce … Mai mult Dă-le cu leapșa!

„Nașul” lui Mario Puzo

 „În spatele oricărei mari bogății se ascunde o crimă.” – Afirmație valabilă și în cazul unuia dintre cei mai puternici oameni ai New York-ului din perioada postbelică, în universul beletristicii. O lume în care „Legea tăcerii” este esențială pentru a supraviețui, unde societatea americană se confruntă cu rețele siciliene „capabile să ia justiția în propriile mâini … Mai mult „Nașul” lui Mario Puzo

Terapia

Draga mea iubită, un buchet de trandafiri negri ţi-aş dărui, După le-aş da foc; ca să-mi aduni cenuşa inimii… Simte-mă până-n atriul stâng, Smulge-mi inima bătândă şi lasă-mă să plâng. Plouă cu lacrimi, tu dansezi călcându-le-n picioare Tu, crudo, cine eşti, oare? Iubirea, o flacără ce moare, Tu, negrul, o non-culoare. Era odată când îmi colorai … Mai mult Terapia

Andrey Zvyagintsev sau despre rău

 Deși doar patru lung-metraje au apărut în regia lui Zvyagintsev, acestea au fost recunoscute cu numeroase premii precum Globul de aur pentru ultimul lui film, Leviathan, din 2014.  Primul film este: Vozvrashchenie/The Return(2003)  Imaginile locurilor sălbatice în care doi copii își întâlnesc tatăl trimit parcă la o întâlnire originară. O întâlnire, confruntarea fiilor cu tatăl, … Mai mult Andrey Zvyagintsev sau despre rău

Trei japonezi și un argentinian în trecere pe noptieră

 Noptiera poate fi oriunde, timpul citirii nu doar nocturn,  în câteva zile de cei patru călători-oaspeți ne despărțim.  Primul oaspete: Yasushi Inoue  Pe omul acesta îl pândeam de mult. Ca să nu-mi ia prea mult timp întâlnirea, nu am ales o carte, ci o cărticică. ‚‚Dragostea și moartea și valurile’’, sună atât de reușit titlul. … Mai mult Trei japonezi și un argentinian în trecere pe noptieră

„Portret al artistului la tinerețe” – James Joyce

 Perioada copilăriei reprezintă punctul cel mai important pentru evoluția mintală a unei persoane și pentru definirea trăsăturilor psihice ale acesteia, ce vor desemna personalitatea, modul de gândire și comportamentul viitorului adult. În majoritatea cazurilor, perioada copilăriei este prezentată ca fiind cel mai frumos timp din viața unui om, fiind lipsită de griji și încărcată cu momente … Mai mult „Portret al artistului la tinerețe” – James Joyce

Amintiri din cel de-al Doilea Război Mondial, alături de Sven Hassel: „Blindatele morții”

 Al Doilea Război Mondial – Cea mai mare conflagrație mondială, conflictul armat generalizat care a schimbat pentru totdeauna conceptul războiului, aducându-l în stadiul de luptă a popoarelor, un legământ al violenței, ce se aștepta finalizat prin „victoria totală”. Perioada anilor 1939 – 1945 marchează apogeul suferinței umane, bazat pe o realitate creată de teroarea instaurată … Mai mult Amintiri din cel de-al Doilea Război Mondial, alături de Sven Hassel: „Blindatele morții”

Jean-Jacques Rousseau: ultimele visări ale unui hoinar singuratic

   “Azi în dumineca de Florii, s-au împlinit cincizeci de ani de când am făcut cunoștință cu doamna de Warens. Avea douăzeci și opt de ani, fiind născută o dată cu secolul. Eu nu împlinisem încă șaptesprezece și temperamentul meu, care se trezea, și de care nu știam încă, îmi umplea cu o căldură nouă … Mai mult Jean-Jacques Rousseau: ultimele visări ale unui hoinar singuratic

Iubire lichidă

Miroase a vară, Miroase a plajă, Simt cum mă cheamă cu a sa vrajă Inconştient simt chemarea De la Ea, Marea Mă vrea, mă simte… Ea cu ale sale valuri, vrea să mă alinte Eu îi răspund, o alint în cuvinte O, Tu, Mare eternă, nu mai vreau a ta absenţă! Fug spre tine, vreau … Mai mult Iubire lichidă

Platon sau prozac? Aceasta este întrebarea!

Lou Marinoff despre (auto)consilierea filosofică  Să citim cu maeștrii:  O dată cu Epicur: ‚‚Rațiunea singură este cea care face viața fericită și plăcută prin expulzarea tuturor concepțiilor sau opiniilor false, întrucât acestea pot perturba mintea în felurite chipuri’’  Încă o dată cu împăratul Marcus Aurelius:  ‚‚timpul vieții omenești nu este decât un punct, substanța este … Mai mult Platon sau prozac? Aceasta este întrebarea!

Robert Pollack: Credința biologiei și biologia credinței

Radu Mihai:  Știința și religia – Două elemente a căror compatibilitate pare imposibilă. Conflictul acestor elemente continuă să se manifeste în prezent, atât în mediul virtual, cât și în cel real. Există un număr mare de aspecte ce determină incompatibilitatea acestora, unul dintre ele fiind diferența conceptelor prin intermediul cărora este reflectată lumea în care … Mai mult Robert Pollack: Credința biologiei și biologia credinței

Katyn, repetarea unei istorii

Masacrul de la Katyn(1940) Masacrul de la Katyn, o acţiune planificată de Stalin cu scopul lichidării posibililor opoziţionişti din rândurile armatei poloneze la transformarea ţării lor într-un satelit al URSS. Masacrul are loc în contextul în care, în urma aplicării Pactului sovieto-german din 23 august 1939, Polonia e împărţită de militari între cele două puteri … Mai mult Katyn, repetarea unei istorii

Nuri Bilge Ceylan sau despre abisul dintre noi

 Ultimul film al regizorului turc este Kis Uykusu/Winter Sleep(2014). Case și hoteluri săpate în piatră ca-ntr-o imagine de poveste, ploaie, noroi, mizerie, oameni trăind alături de mult timp, dar fiind depărtați, separați unii de ceilalți prin prăpastii săpate în timp, devenind de netrecut. Când începe să se caște abisul între oameni, când oamenii se separă, … Mai mult Nuri Bilge Ceylan sau despre abisul dintre noi

V-ați întrebat vreodată: „Cum se vede lumea când vederea dă greș?”

 Pe cât de des ați auzit că nu știm să apreciem lucrurile pe care le avem, pe atât de mult pot susține că această afirmație este adevărată. Cât de des vă bucurați de faptul că aveți capacitatea de a vedea? Cred că există un număr mult prea mic de persoane care apreciază acest aspect, în … Mai mult V-ați întrebat vreodată: „Cum se vede lumea când vederea dă greș?”

Ea mortua est

Ea mortua est Iubita mea e moartă, doi metri sub pământ Stau la mormânt…în mână ținând, ultimul ei veșmânt. Plin de tristețe, în lacrimi, suspin… Prin amintiri durerea vrând să o alin. Draga mea iubită, de ce ai murit? Simt că nu merit… În aceasta crudă lume, tu m-ai părăsit! Cerul este gri…un cântec funerar, … Mai mult Ea mortua est

„Et in Arcadia Ego” cu Nicolas Poussin și Ben Okri

„Multe lucruri din această pictură i-au derutat pe comentatori, începând cu secolul al șaptesprezecelea. Ciobani îngenuncheați arată spre cuvântul din inscripție: „Arcadia” – este ca și cum ai arăta numele unei hărți a locului din care te uiți către hartă. Ceea ce înseamnă: „Aici” sau „Acum”.” … Mai mult „Et in Arcadia Ego” cu Nicolas Poussin și Ben Okri

Adevărata enciclopedie a prezentului

Mic tratat pentru generația tatuaj de Oliver Kuhn, Alexandra Reinwarth, Axel Fröhlich   Anamaria Câmpeanu:  Iubesc să citesc, de obicei doar cărțile fantastice sau cărțile cu criminali care mă ajută să ies din lumea reală și să intru în cea fictivă. De data aceasta mi-am hrănit inima și mintea cu un nou gen de carte, … Mai mult Adevărata enciclopedie a prezentului

Trei milenii de căutări, împreună cu Richard Schoch, printre „Secretele fericirii”

 Viața umană este marcată de căutarea fericirii, călătoria către tărâmul Arcadiei. Dar ce anume înseamnă fericirea? Se manifestă aceasta în același mod pentru fiecare persoană în parte? În ce loc o putem găsi? Odată găsită, va rămâne pentru totdeauna în viața noastră? Aceste întrebări beneficiază de răspunsuri diferite, dar fiecare din ele poate fi corect. … Mai mult Trei milenii de căutări, împreună cu Richard Schoch, printre „Secretele fericirii”

Kurt Vonnegut și amintiri din „Mama Noapte”

Primul articol în cadrul căruia am avut parte de un invitat poartă numele de „O lecție de viață, relatată de Ernest Hemingway: „Bătrânul și marea„”. Seria acestor articole continuă, de această dată alături de Andrei Belcin, subiectul principal fiind romanul intitulat „Mama Noapte”, scris de către Kurt Vonnegut. … Mai mult Kurt Vonnegut și amintiri din „Mama Noapte”

O lecție de viață, relatată de către Ernest Hemingway: „Bătrânul și marea”

Acest articol este diferit față de celelalte articole pe care le-ați citit, până în momentul de față, pe blogul nostru. Spun asta fiindcă este pentru prima dată când invităm o persoană să scrie despre o carte citită. Numele invitatului este Cătălin Ciotu, iar cartea despre care urmează să citiți poartă numele de „Bătrânul și marea”, fiind scrisă de către Ernest Hemingway. … Mai mult O lecție de viață, relatată de către Ernest Hemingway: „Bătrânul și marea”

Roy Fuller ne invită la o scurtă expediție pe „Insula Pasiunilor”

  Trei corespondențe purtate între Rupert Dalton și James Ross, – Invitația pe care cel din urmă o primește, cu privire la participarea acestuia în cadrul unui prânz, alături de membrii Comitetului, unde va fi prezent și Daniel House. – urmate de alte două, autori fiind Daniel și James. – Invitația pe care House i-o oferă lui … Mai mult Roy Fuller ne invită la o scurtă expediție pe „Insula Pasiunilor”

Jaspers despre marea de la început

Am crescut cu marea, își amintește Jaspers în autoportretul său. Din copilărie, Jaspers a fost vrăjit de marea misterioasă, având experiența neconștientizată a nemărginirii ei, marea rămânând fundalul vieții lui. Marea ca prezență a infinitului, ordine și haos nelimitat, o lume niciodată cuprinsă ca un întreg, cu valuri nesfârșite, într-o mișcare continuă, apare fără ceva … Mai mult Jaspers despre marea de la început

Adevăratul Akhenaton și adevărul său. O anchetă în Egiptul antic

Dacă primele pagini ne aruncă într-un timp rupt de noi și ne pot plictisi, continuarea n-o mai vrem întreruptă grăbind spre sfârșit pentru a afla adevărul. Dar adevărul nu ni-l dă scriitorul Naghib Mahfuz, nici naratorul Meriamun, cel care caută adevărul despre faraonul Akhenaton, numit Ereticul într-o posteritate nefavorabilă. Romanul nu este istoria unui faraon, ci … Mai mult Adevăratul Akhenaton și adevărul său. O anchetă în Egiptul antic

Am fost „În clasă” la orele lui François Bégaudeau!

Mă aflu de doisprezece ani în învățământul românesc, dar nu în poziția de profesor, ci în cea de elev. Ca și majoritatea copiilor, am considerat că școala reprezintă un loc plictisitor, o instituție menită să te învețe că „nu ai nici o șansă-n viață dacă nu urmezi sistemul impus” și un mod de tortură pentru creierele mai puțin active. Credeam că pot învăța singur ceea ce îmi doresc și că o foarte mare parte din materia studiată la clasă îmi va rămâne nefolositoare până la finalul propriei vieți. … Mai mult Am fost „În clasă” la orele lui François Bégaudeau!

Privind cu Rene Remond un secol (ne)bun

Ce rămâne dintr-un secol parcă fără de asemănare cu vreun altul de care știm? Un secol ce poate fi redus la trei sferturi din el. Prima schimbare radicală, neconștientizată atunci în 1914,  în care  secolul XIX se sfârșea prin începutul Primului Război Mondial. A doua tăietură în cursul timpului, 1989, o schimbare conștientizată prin prăbușirea … Mai mult Privind cu Rene Remond un secol (ne)bun

Chang-dong Lee, un regizor necunoscut de (re)cunoscut

 Un peisaj montan cu un râu tăind alene munții împăduriți, un pod feroviar peste apa cu albia largă, un bărbat așteptând pe linia ferată trenul, sirena trenului apropiindu-se de pod, urletele bărbatului întinzându-și mâinile ca o pasăre pentru a-și lua zborul din această lume și țipătul din fața trenului: ‘‘mă voi întoarce!’’.  Peisajul de la … Mai mult Chang-dong Lee, un regizor necunoscut de (re)cunoscut

Cum ordonau împărații romani uciderea unui gladiator?

Sunt sigur că la întrebarea „Cum ordonau împărații romani uciderea unui gladiator?” o mare parte dintre oameni ar fi răspuns cu „îndreptarea degetului mare în jos”. Același răspuns l-am oferit și eu în momentul în care mi-a fost pusă această întrebare, ca apoi să aflu că informația respectivă este greșită. … Mai mult Cum ordonau împărații romani uciderea unui gladiator?

Ea

  O fată se zăreşte pe bancă. Părul ei se contrastează cu cireşii înfloriţi care o adăpostesc cu umbra lor, de fierbintele soare. Stă, pierzându-se cu vederea în gol, rezemată pe spate. Îşi aprinde ţigara. Se învăluie într-un nor de fum, gri ca și cerul ameninţător. Ea dependentă de el, fumul, el ţigara se stinge pentru … Mai mult Ea

Pielea lui Curzio Malaparte

 ‚‚Este o rușine să câștigi un război’’, încheie romanul scriitorul prin personajul principal ce-i poartă numele. Malaparte scrie despre război, participând alături de trupele aliate la eliberarea Italiei sudice. Dar scrie mai puțin despre lupte și mai mult despre efectele războiului. Odată cu eliberarea, oamenii nu-și recapătă importanța, valoarea, demnitatea, ci doar caută să-și salveze … Mai mult Pielea lui Curzio Malaparte